luni, 12 iulie 2010

Amos Oz - Sa nu pronunti: noapte

"Demnitatea, greutatile vietii si moartea isi lasasera amprenta peste tot, iar viata insasi se consuma uneori ca artificiile sarbatoresti sau ca rafalele de impuscaturi in aer: cu cruzime. Iute. Involburata. Ieftina."
"Trecutul ca si viitorul ii pareau, in noptile acelea, ca doua boli obisnuite, epidemii lente si ucigatoare care au lovit aproape intreaga omenire, provocand victimelor, in mod insinuant, tot felul de nebunii ciudate. Si se bucura ca nu e atins de asemenea boala si se simtea ca si vaccinat."
"Chiar si prezentul, adica momentul precis in care te gasesti acum, chiar aici in plina calatorie, sau in somn, sau in momentul de dragoste, sau in clipa care te traverseaza cand stai singur cu tine insuti, treaz si tacut, in haina ta de piele uzata... chiar si clipa aceea care apartine prezentului pare ca nu cere nimic de la tine decat sa fii prezent, sa o traiesti si sa primesti pe cat e posibil ceea ce ea iti arata sau iti face. Ca o apa care curge incet pe sub pleoapele inchise de oboseala."
" De parca amandoua, dorinta si disperarea, ar fi fost o pereche de actori ambulanti care apar in fiecare seara in fata unui public ocazional prin hanuri si curti indepartate si nu obosesc sa repete iar si iar acelasi scenariu al suferintei..."