Chisalita - mancarea nemaivazuta si nemaiauzita

Vara imi aminteste intotdeauna de gradina bunicii; pentru ca era o gradina magica - una nu foarte mare, dar cu siguranta magica. Avea in gradina bunica mea ... cam de toate. La poarta avea un cires urias URIAS - cel mai mare de pe strada - care facea cirese mici, negre si dulci - din copilarie nici nu am mai vazut cirese din acelea. Mai incolo avea un cires care facea cirese albe ce deveneau rosii cand se coceau - dar nu apucau de fapt, pentru ca mie imi placea sa le mananc crude, iar intre astia doi avea un visin. In gradina din spate ... VIS! Toata vara dadeam iama acolo pentru ca intotdeauna gaseam ceva de ciugulit: zmeura si sub zmeura cresteau capsunele (mama striga la mine: nu le manca asa, mai intaii sa le speli, dar rareori o ascultam; le suflam putin de praf si gata; bunica striga si ea: nu le manca pe toate sa-mi ajunga de dulceata... HA HA HA); porumb de la care mancam sa zic asa baby corn si avea un gust fantastic; prune si struguri necopti, acri de-mi strepezeau cerul gurii, castraveti mici-mici cat un degetel, zarzare necoapte... Cred ca eram regina cruzaturilor: mancam fructele asa, necoapte, abia formate... pentru ca aveau un gust aparte si in alta parte nu ai fi gasit asa ceva. Si-n gradina din spatele casei avea bunica o cocioaba, bucatarie de vara - zicea ea- facuta din pal si chirpici, mobilata rudimentar; dar acolo mirosea intotdeauna a poveste; nu pentru ca imi spunea careva povesti, ci pentru ca avea cocioaba asta tot felul de miresme: mirosea a lemn, a proaspat, a foc de lemne, a zarzavat cules din gradina, a fum, a racoare. Avea bunica un cuptor din huma si-n spuza facea oua rascoapte, porumb si cartofi. Si-o mamaliga minunata facea bunica: stiu, pe vremea aceea malaiul era altfel si mamaliga iesea nu aurie, ca acum, ci de un galben - aur stins, cenusiu si avea un gust de prajitura; as fi fost in stare sa mananc mamaliga goala, rece, in orice moment al zilei; bunica o taia cu ata, felii-felii si eu laum cate o felie si ieseam cu ea pe drum, incat mama se oripila. Si toata mancarea era mai buna la bunica si mama iar se supara ca acasa nu mananc asa cum mancam acolo.


Si-n fiecare vara, in gradina, pe o masa, bunica punea la uscat fructe intregi sau felioare: cirese, visine, prune si mere. Eu furam din ele cat puteam: erau dulci- mult prea dulci, cu mult soare adunat in ele. Din fructele astea facea bunica o mancare ciudata, invatata de la strabunii ei si a carei reteta n-am gasit-o nicaieri: CHISALITA - o fiertura ingrosata de malai cu fructe uscate. Doamne! De mi-ar fi dat chisalita non stop, asa as fi mancat. N-am incercat niciodata sa o fac; cred ca mi-e teama ca nu-mi va iesi exact asa. Nu stiu daca-i punea zahar sau altceva pe langa malai si fructe, dar era ca un terci visiniu (de la culoarea fructelor) cu un gust fantastic. As decreta-o oricand mancarea copilariei mele, mai ales ca din familie numai eu si bunica eram fani ai acestei ciudatenii culinare.