Dulci, foarte dulci, cele mai dulci - bezelele sunt o amintire din copilarie. Le tin minte pe cele de la cofetarie - foarte dulci, putin fainoase, de toate culorile.
Fetita mea le-a zis puf dulce. Cand i-am spus ca se numesc bezele... nu a parut impresionata. Puf dulce si atat. Au iesit infoiate si foarte dulci.
Am folosit 3 albusuri de ou, un plic de zahar vanilat si o cana de zahar.
Am batut albusurile cu zaharul spuma, atat de tare incat amestecul ramanea pe tel. Apoi am pus vasul pe un alt vas aflat pe foc, ca sa ste al aaburi si am continuat sa bat; in felul acesta spuma se coaguleaza putin. Am pus spuma intr-o punga careia i-am facut o gaura. Si am lasat in tava unsa cu margarina gramajoare albe si stralucitoare.
Le-am copt la foc foarte scazut. Bezelele trebuie mai mult sa se usuce. Ele se mai usuca si dupa ce sunt scoase din cuptor si stau la racit.
Nu e o reteta pe care sa o faci des. E un dulce exagerat de dulce. Dar e bun.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu