duminică, 11 aprilie 2010

Povestea spanacului

Am cumparat spanacul din piata. L-am spalat in cada, cu dusul; offff avea un morman de nisip. Am avut si un ajutor mititel: 2 manute harnice si o gurita vorbareata. Apoi am oparit spanacul. Tot cu ajutor. Apoi l-am gatit; clasic sau mai bine zis ... ardeleneste - asa scria in cartea de bucate. Intai am citit reteta: se ia, se pune, se amesteca, se lasa si se fierbe etc. Am inceput sa toc spanacul, nu marunt, ci asa cum s-a nimerit din 2-3 taieturi; gurita vorbarea a devenit hrapareata: a inghitit hulpav spanac oparit si tocat - ma intrebam deja daca imi va ramane ceva pentru reteta. Am gustat, asa de curiozitate, apa in care oparisem spanacul. Buna. Zeama chioara, putin verzuie, putin sarata. Copilul pofticios: vrea sa bea zeamaaaaaaaaaaaaaaa!!! Ii dau sa guste. Ii placeeeeeeee! Si-o bea pe toata! Off. Ca-i bunaaaaa!! In sfarsit: pun unt la calit, pun si putin ulei de masline (sa nu se arda untul - o smecherie de la TV); ma pregatesc sa presar faina; gurita plangacioasa: Vreau si eu sa pun fainaaaaaaaaa! Vai; asta nu-i de bine. Asa ca termin repede cu faina. Torn lapte, amestec. Bul-bul - se fac cocoloase? Nu. Pun spanacul tocat, amestec. Si ce a fost mai greu ... e gata. Ma pregatesc sa spal ce e de spalat. Ma gandesc daca am am respectat reteta. Copilasul aduce cartea de bucate. Incepe sa-mi "citeasca"; culmea: chiar o nimerea, imi suna cunoscut (pentru cine nu stie, copilasul are 3 ani si 9 luni). Reteta nimerita. Uraaaaaaaaa. Hopa: lipsea usturoiu; hai repede cu el; manute multe la curatat si pisat de usturoi. Pus totul in cratita, amestecat de 2 ori, urmarit copil sa nu amestece fierbinteala aceea de pe foc... chestii de-astea.
Final: Si chiar a iesit buna verzatura de spanac ardelenesc.  Chiar i-ar place si lui tati, care e dusman declarat al spanacului (daca e dupa principiul lui: din ingrediente comestibile ar trebui sa iasa ceva bun de mancat). I-am spus la telefon cu ce ne bucatarim. A zis: bah. Ce stie el! cand ajunge acasa il asteptam cu o portie noua de spanac; poate ca ne iese si data viitoare.

Un comentariu:

  1. Si noua ne place si facem exact dupa aceeasi reteta.
    Spor la bucatareala!

    RăspundețiȘtergere